Relaţii bilaterale

Relaţii culturale


Relaţiile franco-române, în ansamblul lor, fie că e vorba de cele la nivel politic, administrativ sau chiar economic, au fost fondate şi dezvoltate, fără contestare, pe baza şi în contextul cu totul special al relaţiilor culturale.

De la începutul secolului XX, putem vorbi de o clasă politică şi de o intelectualitate româneşti francofone şi francofile în marea lor totalitate, şi asta datorită legăturii aproape organice a relaţiilor culturale între cele două popoare. Aceste relaţii îl făceau pe Charles Drouhet să afirme în cartea sa „Cultura franceză în România” (Minerva franceză, 1920): „Dacă există o ţară în care călătorul francez nu se simte dezrădăcinat, aceasta este România”. De-a lungul a două secole de istorie, acest gen de „organism” cultural siamez a rămas viu datorită circulaţiei, în cele două sensuri, a sevei vitale reprezentată de ideile şi creaţia spirituală. Dacă la început Franţa era cea care a oferit mai mult în această relaţie, în cursul secolului XX ea va primi înapoi, mai ales prin intermediul creatorilor români integraţi în spaţiul şi în cultura franceză, o parte importantă a „investiţiei” sale culturale în România.

O cantitate impresionantă de creatori români din raţiuni diverse, au ales să se stabilească în Hexagon. Cei mai numeroşi sunt scriitorii: Martha Bibescu, Anne de Noaille, Panait Istrati, Tzara, Voronca, Fondane, Gherasim Luca, Cioran, Eugen Ionesco, Mircea Eliade – pentru a cita numai personalităţile cele mai cunoscute, cărora li s-au adăugat, mai târziu, cei care şi-au căutat libertatea în afara României comuniste. Urmează actorii, având în frunte pe Elvira Popescu şi continuând cu Marie Ventura, de Max, Yonel sau domnişoara Nisan, membri ai Comediei franceze. Nu trebuie să uităm nume precum Brancusi, Enesco, Lupascu, Matilda Ghyka.

La rândul său, Bucureştiul, modernizat sub influenţa arhitecturii pariziene, cu o viaţă socială şi artistică impregnată de cultura franceză, şi-a câştigat supranumele de „Micul Paris”. Renumiţi profesori de limba franceză vin să predea în universităţile româneşti, unii dintre aceştia, precum Henri Jacquier, stabilindu-se definitiv în România.

Graţie acestei realităţi istorice, francezii au descoperit prin intermediul mass media, în decembrie 1989, în timpul revoluţiei române, un fenomen cel puţin bicentenar, că la celălalt capăt al continentului, la 2500 km de Paris, exista o ţară francofonă, prin adopţie, şi, în acelaşi timp, francofilă.

Plecând de la această realitate, după 1989, relaţiile culturale franco-române au cunoscut un veritabil reviriment, fiind consolidate prin Programul de Cooperare Culturală, Ştiinţifică Tehnică şi Instituţională care, începând cu anul 2000, când România a început negocierile de aderare la UE, este parte integrantă a parteneriatului strategic dintre cele două state.

Instituţiile cooperării culturale:

  • Institutul Francez din Bucureşti (creat în anul 1924, după modelul Scolilor franceze de la Atena şi Roma);
  • Institutul Cultural Român la Paris;
  • Centre culturale franceze la Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara;
  • Biblioteci franceze la Craiova şi Constanţa;
  • Teatrul franco-român la Bucureşti.

Televiziunea română a încheiat acorduri cu televiziunile Canal France International, TV5 Europe şi Sept-Arte, asigurând prezenţa franceză în spaţiul românesc. Radio Delta a devenit filială a RFI şi putem vorbi despre o cooperare foarte strânsă în domeniul schimburilor de programe şi emisiuni în scopul apropierii auditoriului din cele două ţări, pentru o cunoaştere reciprocă a limbii şi culturii celor două ţări.

Numărul traducerilor literare şi ştiinţifice, al schimburilor artistice, ştiinţifice şi universitare a crescut într-o manieră impresionantă.

România şi Franţa se angajează să-şi promoveze, una celeilalte, cultura şi imaginea, organizând manifestări de anvergură ale căror vizibilitate şi impact asupra publicului larg să contribuie la stabilirea şi menţinerea unor legăturilor durabile în domeniile vieţii intelectuale şi artistice. Cercetările comune în domeniul arheologiei, programul „Nicolae Iorga” sau „Les belles Etrangères”, destinate favorizării traducerilor şi promovării literaturii contemporane române şi franceze sau programul de manifestări teatrale bilaterale franco-române „Face à Face” (2001-2003) sunt numai câteva exemple în acest sens.

Accentuând tradiţia unei Românii francofone, reţeaua de învăţământ numără astăzi 55 de licee bilingve româno-franceze şi 16 universităţi în care funcţionează filiere francofone.

În acelaşi timp, câteva sute de tineri români studiază anual în Franţa. După 1996, peste 800 de studenţi şi stagiari români au beneficiat de burse ale guvernului francez, ale diferitelor colectivităţi teritoriale, ale asociaţilor şi întreprinderilor, sau prin programele europene pentru efectuarea unei părţi a studiilor lor în Franţa.

Cooperarea universitară bilaterală se dezvoltă. Mai mulţi lectori francezi predau în universităţile din Bucureşti, Braşov, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Iaşi, Timişoara şi Suceava.

În Franţa, învăţământul în limba română este asigurat printr-o reţea de lectori prezenţi la Paris III, Paris IV, INALCO, Bordeaux III, Toulouse II, Aix-Marseille I, Nancy II, Montpellier III, Strasbourg II, Saint-Etienne.

În domeniul formării doctorale, sistemul de diplomă în co-tutelă este în plină expansiune.

În 1999 a fost creată Misiunea franco-română de schimb şi formare.

   

Întrevederea la Bruxelles a Președintelui României, Klaus Iohannis cu omologul francez, Emmanuel Macron

23.06.2017

"O primă întâlnire foarte bună cu Președintele Franței, Emmanuel Macron​, în care am…

Vizita de lucru a premierului Sorin Grindeanu la Paris

08.06.2017

Premierul Sorin Grindeanu a avut astăzi, la Paris, o întâlnire bilaterală cu omologul său…

Aderarea României la Agenția pentru Energie Nucleară (NEA) din cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE)

07.06.2017

Astăzi s-a finalizat procedura de aderare a României la Agenția pentru Energie Nucleară (NEA)…