Palatul Béhague

Descriere


Biblioteca Ovală a adăpostit colecţia de cărţi preţioase şi rare ale lui Octave de Béhague. Cea mai mare parte a cărtilor a fost vândută la licitaţie în 1877, dar biblioteca a rămas intactă, cu superbele sale panouri din lemn preţios şi porţile sale sculptate delicat. Plafonul pictat o reprezintă pe Aurore, prietena muzelor, care conduce o trasură şi îndepărtează norii nopţii. Această temă este întâlnită frecvent în pictura plafoanelor în stil baroc. In biblioteca amenajată de către tatăl său, Octave de Béhague, contesa de Béarn a adunat cărţi de lux încredinţate unor bibliotecari de calitate printre care celebrul Paul Valéry.

Salonul Bleu, care permite accesul la Biblioteca Ovală printr-o uşă dublă cu magnifica încuietoare stil sec XVIII ornată cu dragoni, pastrează înca una din cele două tapiserii flamande din secolul XVIII. În mijlocul salonului se află o marmură a lui Lorenzo Bartolini intitulată "La confiance en Dieu" (1835).

Walter André Destailleur amenajează între 1894-1895 marea scară pavată cu marmură policromă cu balustradă din fier forjat. Această scară de onoare inspirată de cea a reginei de la Versailles constituie o formulă des utilizată în secolul al XIX-lea.

Jean Dampt care îi era prieten şi colaborator este autorul bazoreliefului în marmură, înalt de aproximativ patru metri, intitulat Timpul răpind dragostea. Prezentată la Salonul din 1898, acesta decorează de atunci holul de la capătul scării de onoare.

Sala de bal în stil neo-rococo, denumită şi Salonul de aur, care servea drept birou şi salon de recepţie al Martinei, a fost amenajat în 1897. Acest ansamblu, restaurat acum câţiva ani, se distinge prin munca de integrare a ornamentelor stil Ludovic al XV-lea provenite din diferite locuri, muncă datorată lui Florian Kulikowski. Ansamblul televă influenţa Palatului Soubise. Picturile de deasupra uşilor sunt în stilul compoziţiilor florale din secolul al XVII.

Micul salon octagonal, adiacent, a fost realizat spre 1903. Salon este ornat de patru scene de vânătoare de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Acest salon conduce spre sala de teatru şi spre sala de mese.

Sala de mese a fost realizată spre anul 1904 în stil rococo. Această sală este ornată cu superbă marmură policromă pe stilul Versailles, ca şi partea de deasupra fântânii ce reia motivul "Baii nimfelor” a lui Girardon. Plafonul este pictat în trompe oeil. Masa, decorată cu un brâu de stalactite, este încă acolo.

"Fântâna lui Neptun" reprezintă un element tipic pentru secolul al XVIII-lea şi al preferinţei acestuia pentru tema universului acvatic care îşi găsesşte ecou în toată sala şi, în special, în tabloul din faţa fântânii. Este vorba despre un tablou din tinereţe al vestitului Boucher (1703–1770), intitulat "Renaşterea lui Venus", tablou care în 1994 a făcut obiectul unui studiu. În jurul lui 1902-1904, a fost cumpărat, cu 21 000 de lire sterline, de la descendenţii doamnei Tussaud care îl dobândise pe la 1848 şi îl expusese în muzeul ei de ceară. Istoricul de artă Alastair Lang presupune că această operă de artă a fost realizată pe la 1731.

În 1897 şi 1898, o sală mare de concert şi teatru, particulară, rebotezată Sala Bizantină, devine realizabilă prin cumpărarea unui teren adiacent ce dădea spre strada Saint Dominique. Gustave - Adolphe Gerhardt (1843 – 1921) a realizat această sală. Gerhardt, deţinător al marelui Premiu Roma în arhitectură, autor al numeroase palate particulare, restaurator al Collège de France, reia, urmând pe cât se pare sugestiile contesei, planul bazilical antic şi dispunerea bisericilor bizantine.

Teatrul servea şi drept muzeu, mai multe mărturii indicând, de exemplu, că aici erau expuse instrumente de muzică şi picturi.

În anul 1900, publicaţia „Lumea Muzicală” anunţa că sala putea primi 600 de vizitatori şi că poseda o orgă mare. Această orgă există încă şi constituie unul din rarele exemple de orgă profană pariziană care a dăinuit de la începutul secolului.

Sala Bizantină a fost locul desfăşurării unor evenimente majore pentru istoria teatrului: regizorul Adolphe Apia a efectuat aici prima sa reprezentaţie în 1903 şi faimosul croitor Mariano Fortuny, supranumit de Proust – „fiul genial al Veneţiei” – a inaugurat aici un sistem de cupole cu pânză pliabilă care dădea spectatorului senzaţia de profunzime. Sistemul de iluminare era şi el inovator. Numeroase alte reprezentaţii au avut loc în această sală. Martine de Behague putea asista la reprezentaţii din Sala Cavalerului. Această sală, amestec între stilurile art nouveau şi cel medieval, comunica cu sala de teatru.

   

Atenționare de călătorie Franța – vânt puternic, ploi și furtuni în zona de sud până la data de 13 decembrie 2017

11.12.2017

Ministerul Afacerilor Externe informează cetățenii români care se află, tranzitează sau…

Sărbătorirea Zilei Naționale la Ambasada României la Paris

02.12.2017

Sărbătorirea Zilei Naționale a continuat ieri seară la Ambasadă printr-o recepție pentru…

Celebrarea Zilei Naționale a României la Paris

01.12.2017

(credit foto: Dragoș Spițeru)Ambasada României la Paris a celebrat Ziua Națională a României, la 30 noiembrie 2017, în…